E acel sentiment când te răgăseşti, şi începi din nou să zâmbeşti cum nu ai mai făcut-o niciodată. Parcă reînvii, şi uiţi de tot ce ţi s-a întâmplat, şi de toţi care au vrut să-ţi fie rău, şi să te tragă în jos. Reîncepi să zâmbeşti ca la început, reîncepi să fii din nou.. tu însăţi. Uiţi acel sentiment când te simţi ultima persoană te pe planetă, uiţi că îţi plângeai în ceaşca de cafea în fiecare dimineaţă când te trezeai, şi nu puteai nici măcar să te trezeşti bine.. şi plângeai. Dar toate astea, trebuie să aibă şi un motiv, nu? Poate că persoana la care nu te-ai aşteptat niciodată, şi persoana cu care vorbeai mereu, care mereu nu te lăsa în pace, şi mereu încerca să se apropie de tine, e persoana care niciodată nu te-ai aşteptat să te iubească. Persoana care tu i-ai greşit în multe, şi ea te-a iertat mereu, chiar dacă.. poate, a durut. Persoana care ţi-a zis "te iubesc" fără a fi împins de alţii, sau fără să regrete asta. Este persoana care este acum cu tine, şi îţi este aproape aşa cum e ea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu