Crawling.

Nu scriu aici ca să fac lumea să se simtă, dacă te simţi, asta numai depinde de mine. Poate că o vreme, am putut să uit faptul că erai totul pentru mine, sau, cel puţin, erai tot ce vroiam eu să am. Dar, de ce mereu te bagi din nou în viaţa mea, şi strici tot ce vroiam să uit? Te bagi mereu, încerci să iei tot ce am, încerci să mă faci să mă simt prost prin prietenii mei, şi mă faci să cred că ei sunt vinovaţi, când ei nu am nici măcar 10% vreo vină. Nu au habar despre ce este vorba, sau despre ce simt pentru tine. De ce? De ce vrei să mă aduci la stadiul de a-mi fi frică să-mi mai fac alţi prieteni, ştiind că o să te bagi, şi o să încerci să mă distrugi prin ei? Nu am vrut să fie aşa, nu m-am gândit niciodată ca va fi aşa. Dar, mereu se întâmplă ca la început totul să fie extraodinar, o poveste care crezi că nu va avea niciodată un sfârşit urât, dar cu toţii ştim că, numai în filme sunt sfârşituri fericite, şi.. "prieteni adevăraţi". Uneori spui nişte lucruri, care ştii că nu le vei face niciodată, mă faci să cred că te-ai schimbat, şi că poţi să te schimbi, dar.. nu, niciodată nu te vei putea schimba, vei rămâne acelaş pentru totdeauna, şi se pare că, aşa cum eşti, înca îmi pasă de tine, şi.. poate că niciodată nu voi putea trece peste tine, dacă nu sunt sufiecient de puternică, dar, asta o vom vedea în timp. Nu, nu zic că te urăsc, dar.. parcă m-am săturat mereu să mă răneşti prin proprii mei prieteni.